Revoluție și revoluționar

Într-o lume în care credința în ,,mașini” cu fiecare clipă ia locul credinței în Spirit, este nevoie de curaj pentru strădania în direcția opusă curentului descendent spre materie și spre moarte.

Că nu e om întreg acela ce nu-i
hârșit de lume cât de cât,
Din viață-n viață omul,
iar vremea îl fățuiește fără de cusur

(W. Shakespeare)

Destinul meu șerpuit m-a aruncat și în mijlocul Revoluției din l989. Mulțimile sunt incapabile să trăiască fără un ,,șef” astfel că șapte zile și șapte nopți am fost Președintele Frontului Salvării naționale la Cluj. După 7 zile nu te mai puteai înțelege cu cei care de fapt își urmăreau interesele lor meschine. Decembrie l989, ca orice ,,pornire’’ de a schimbă lumea spre a o face – cum se spune mincinos – mai bună și mai dreapta, a fost speranța noastră de a aruncă o punte peste malurile prăbușite ale istoriei care să lege din nou cele două jumătăți ale aceleași lumi. Falsele entuziasme și infantilismele noastre. Acuma, după atâția ani, când Revoluției îi mai cotizez doar ,,insomniile mele de azi’’ mă gândesc câtă dreptate avea Dl. Le BON, când vorbea despre caracterul MEDIOCRU al individului aparținând ,,mulțimii’’. Individul din mulțime dobândește prin conștiința apartenenței sentimentul unei puteri de neînvins… Mulțimea fiind anonimă și ca atare IRESPONSABILĂ (ca și demonstrațiile post revoluționare de azi) transmit același sentiment și la indivizi. Contagiune, sugestibilitate, conservatorism, groază de noutate, prin moștenirea arhaică a sufletului omenesc, individul sacrifică foarte ușor sentimentele lui personale pentru interesul colectiv. Toate bune și frumoase numai că istoria a demonstrat că nicio Revoluție nu cunoaște ‘’setea de adevăr’’ ci după cum ne învață și Dl. Freud, mulțimile reclamă numai iluziile la care nu pot renunța, preferând irealul în locul realului. Iluziile noastre hrănite de dorințele noastre, nesatisfăcute și nu o lume ,,mai dreaptă. ’’Cu-n om care dorește binele statului (spunea Mihai Eminescu, acum peste un secol) și numai cu acela, POȚI DISCUTA … cu-n om pentru care binele statului e numai un pretext, iar binele lui propriu este ținta adevărată, NU EXISTĂ DISCUȚIE .’’ Dorel Vişan la Revoluţia din decembrie 1989 Dorel Vișan la Revoluția din decembrie 1989 …și mai departe :

….’’Ați comis păcatul de neiertat, de care istoria vă va cere socoteală, de a fi zdruncinat sentimentul onestității între cetațeni, răspunderea vă este teribilă, căci – o națiune CORUPTĂ este o națiune PIERDUTĂ. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mîine în MILIONARI, fără să poată să-și explice secretul acestei extraordinare schimbări (….) Patrioți fățarnici, v-ați prefăcut că vărsați lacrimi pe nenorocirile poporului și îndată ce ați ajuns la guvern cea dintîi grijă a voastră a fost de vă aruncă sorții pe cămașa lui și de-a vă împărți funcțiunile și grasele sinecuri, căci niciodată nu v-ați gândit decât la satisfacerea poftelor voastre nesățioase. Ați întreit dările săteanului, l-ați executat cu dorobanțul, i-ați vândut cenușa din vatră ….( ..).. AȚI ÎNGENUNCHEAT ÎNAINTEA STRĂINULUI și i-ați oferit fața fără să simțiți că palma aplicată pe dînsa o resimțea ȚARA pe obrazul ei. Cu gura plină de principii mari, nu v-ați neglijat interesele voastre, prezentând țării spectacolul scandalos ce-l vedem în istoria popoarelor numai în timpuri de decadență, îmbuibați, însă nesatisfăcuți vă certați unii pe alții vă acuzați între voi de imoralitate, vă aruncați în față epitetele de cumularzi și concesionari … (toate astea în ochii lumii….)’’

…No comment…

Mă întreb cu supunere (cum spunea soldatul Svejk), oare această nouă goană, năucitoare și confuză, postrevoluționară i-a dat romanului ‘’nou’’ și o ”nouă”conștiința ? …Sau dimpotrivă a adâncit și mai mult prăpastia dintre conștiința și simțurile noastre (?!) Nu cumva românul își construiește un echilibru nou în locul celui care nu vrea, sau nu poate să creadă că l-a pierdut (?). Nu mai cultivăm detaliile, purificăm biografii, ignorăm excesele nu ca efect al iubirii ci al urii și lipsei de înțelepciune. DICTATURA MEDIOCRITĂȚII ESTE MULT MAI PERICULOASĂ. Teatrul și cinematograful sunt împinse și izgonite spre periferii pustii și întunecoase. O lume imbecilizată de informații inutile difuzate pe patru coloane din care nu reții decât fragmente de vulgarități și înșelătorii. Magicienii înșelătoriei sunt la ei acasă, (Oare am putea alege DOUĂ ore de program TV adevărat, pe seară?“. ”Mondializarea”speculează vicleană utopia visului de secole a ființei umane, al unei lumi unificate și ‘’solidare’’ punând capăt ‘’nedreptății și tiraniei’’Ce mizerie! Ce minciună ! Ce dezamăgire ! Se distruge fără milă și cu bună știință orice fel de solidaritate, dinlăuntrul grupurilor, pentru a rămâne doar indivizi roși de singurătate și de tristețe…Trebuie distrusă din fașă orice valoare.

TRĂIASCĂ NONVALOAREA,

TRĂIASCĂ REBUTUL,

TRĂIASCĂ ISTERIA,

TRĂIASCĂ CRIMA!

Asigurați hoților și criminalilor condiții ‘’OMENEȘTI !” Acesta este țelul și mândria noastră, Bravo, Dle CAȚAVAENCU! (Strigăte și urale). Trăiască noua INCHIZIȚIE, mult mai perfidă care îi taie omului orice îndrăzneală și orice speranță. Cum va mai arăta ZIUA DE MÂINE pentru care am luptat de când ne știm ? Câtă fățărnicie, câtă ticăloșie!

ȘTIU că specia omenească și planeta noastră, Pământ, pe care trăim și sperăm … sunt grav amenințate din cauza propriei noastre ‘’acțiuni‘’ și propriei noastre IGNORANȚE. Este nefiresc și inuman, să pleci din această lume fără să te fi coborât vreodată să te privești înlăuntrul tău acolo unde este ‘’rădăcina Divină’’ să-ți cunoști trupul în care locuiești și mintea care este izvorul propriilor tale nefericiri. Am crezut și cred cu tărie că viața noastră este un drum spre înțelepțire, nu spre degradare, și un prilej de decantări și de distilări a ceea ce Creatorul a pus ca “esență” în fiecare dintre noi.

Această MATRICE nu se poate distruge ,,aceea dintre oameni, care au învățat să-și ferească ochii de lumina orbitoare a searbedelor păreri comune, și să-și astupe urechile la zgomotul lozincilor efemere’’, mai devreme sau mai târziu, vor recupera această ‘’matrice nepieritoare’’. O înțelepciune chinezească spune : ,,Omul cel drept care stă în casa lui și cugetă drept va fi auzit până foarte departe ‘’

Am convingerea că omul de bună credință, omul conștient de rosturile și ‘’misia” lui pe acest pământ, oricât de izolat, oricât de singur și oricât de dezamăgit ar fi, dacă își îndeplinește ‘’lucrarea’’ sa cu fidelitate, cu dăruire, cu jertfă și cu adevărul dinlăuntrul său – PRIETENI, NECUNOSCUȚI DE DEPARTE…VOR VENI SĂ-L CAUTE… și vor spune (asemeni lui Zosima, marelui Dostoievski) să-i iubim pe semenii noștri ….’’AȘA TICĂLOȘI CUM SUNT’’.