Cursul vieţii fiecăruia dintre noi nu e numai opera noastră, aşa cum credem şi o socotim fiecare. Hotărârile noastre, atâtea câte sunt, se încurcă şi se învălmăşesc, se modifică şi trag în direcţii diferite precum racul şi ştiuca, goniţi continuu de întâmplare. Tineri fiind, nutrim credinţa că întâmplările şi oamenii minunaţi ne vor aştepta cu

O veche înţelepciune ne povesteşte că un dascăl spiritual avea mai mulţi învăţăcei, care se adunau la casa învăţătorului în fiecare dimineaţă pentru a se adăpa din cunoştinţele sale despre viaţă şi moarte. Într-una din zile învăţăceii veniseră în număr mare şi aşteptau în linişte începerea prelegerii. Învăţătorul stătea în faţa lor şi tocmai se

Această „sintagmă”, cum ne exprimam mai nou, pe care am auzit-o din gura unui ţăran şi care conţine mult adevăr nu a putut scăpa nici ea de „făţuirile” vremii noi şi am putea spune, fără să greşim cu nimic, că azi să fii bogat nu e chiar aşa de greu şi să fii sărac nici

Noi oamenii facem şi ordinea şi dezordinea. Acest continuu balans între umanitate şi animalitate nu ne lasă decât un singur pas între virtute şi abjecţie… Dar adevărata tragedie a omului începe odată cu libertatea şi strong>conştiinţa sa. Cât de mare a fost Shakespeare când îl pune pe Othello să-i spună perfidului său slujitor: „cinstite Iago…”

M-am surprins mai ales în ultima vreme, nu-mi dau seama exact de ce, poate dintr-un fel de „comoditate”, ca atunci când nu vreau să continui o discuţie sau nu-i înţeleg conţinutul şi rosturile, să zic cum zic mulţi dintre noi: „Asta-i viaţa“ şi completez imediat, parcă îndemnat de un destin implacabil: „Ce să-i faci?” de

… şi ce rămâne să ne apere fanteziile şi iluziile care ne fac posibilă şi suportabilă existenţa? Nimic nu este absolut, nimic nu se termină aici – nici chiar sentimentele cele pe care le considerăm sfinte (dragostea, iubirea, fericirea), nimic, decât moartea care transformă totul în himere. Omul îşi face din căutarea adevărului „inaccesibil ”

Tata, fie-i amintirea mereu vie, venea la mine la Cluj şi îi plăcea să urmărească meciurile de fotbal la televizor. Ce faci tată? îl întrebam din când în când. Ia mă uit la ăştia cum fug! îmi răspundea fără să ia ochii de la ecran şi odată îl vedeam cum se apleacă spre stânga, apoi

Într-o lume în care credința în ,,mașini” cu fiecare clipă ia locul credinței în Spirit, este nevoie de curaj pentru strădania în direcția opusă curentului descendent spre materie și spre moarte. Că nu e om întreg acela ce nu-ihârșit de lume cât de cât,Din viață-n viață omul,iar vremea îl fățuiește fără de cusur (W. Shakespeare)

• În memoria ÎPS Bartolomeu ANANIA • „Încotro, poteci bătute / de pas de muritor? Ce multe sunteți?/ Dar care e a mea? (…..) Ce suntem, ce căutam, noi nu găsim,/ iar ce găsim, nu suntem”(Holderlin, Moartea lui Empedocle). Trăim într-o lume tot mai lipsită de omenesc, intoxicată de informații inutile, adevăruri și minciuni îngrămădite

„Nu soarele îți va mai sluji ca lumina ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Cel Etern va fi Lumina ta pe vecie și Dumnezeul tău va fi slava ta” (Isaia LX,l9). Cine se dedică cu trup și suflet lui Dumnezeu, exprimând viața pură sau lumina prin Isus, devine Hristos